IVAN IORGU, profesor de teologie (nehirotonit).

N. 9 nov. 1899, în Gostavătu jud. Olt.

Studii la Seminarul teologic “Sf. Nicolae” din Râmnicu Vâlcea (1912-1921), cu diferenţă de liceu şi bacalaureat la Liceul “Ioniţă Asan” din Caracal, apoi la Facultă‘ile de Drept (lic.1925), Teologie (lic. 1927), şi Filosofie ale Universitătii din Bucureşti (1921-1925); cusuri de specializare în Dreptul bisericesc la Facultatea de Drept canonic din cadrul Institutului catolic din Paris, la Facultatea de Drept din cadrul Sorbonei şi la Ecole Pratique des Hautes Etudes (1927-1930) şi apoi la Facultatea de Teologie din Atena (1932-1933), doctoratul în Teologie la Bucureşti (1937). Cântăreţ la biserica “Spirea Nouă” din Bucureşti (1921-1936), un timp avocat în Baroul llfov (din 1927), profesor la Scoala de cântăreţi bisericesti din Bucureşti (1930-1940), asistent suplinitor (1933), provizoriu (1939) şi definitiv (1940) Ia catedra de Drept bisericesc de la Factiltatea de Teologie din Bucureşti, până în 1948; profesor de Drept bisericesc la lnstitutul Teologic Universitar din Sibiu de la 1 ian. 1949, pensionat pentru limită de vârstă la 1 sept. 1970; între anii 1972 şi 1978 a suplinit aceeaşi catedră – rămasă vacantă – la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti, iar după 1978, a rămas profesor consultant.

A îndeplinit şi alte funcţii: director în Ministerul Cultelor şi Artelor (1941- 1943), jurist consult la Arbiepiscopia Sibiului, membru laic în Adunările şi Consiliile eparhiale ale Arhiepiscopiilor Sibiului şi Bucureştilor.